A sosit ora mortii mele...

palatul intreg se cutremura lin
a sosit  ora mortii mele
nu-mi zugravii chipuri trecatoare
intr-o fuga nebuneasca peste cadavre

intr-o scurta jerba de scantei
acea uluire fara margini
tunetul bocancilor tintuiti pe cimentul curtii
intrand in raiul gandului meu

nu sunt din nici o epoca si din nici un loc
tara mea e aceea-n care-mi opresc momentan pasii
cautati a prinde eternitatea in niste coji de piatra
batrana truda prin oglinda magica

frica mea se indeparteaza
vorbe multe toate-s in zadar
chicot si plans tarat
un greier amarat...
suspendat in nemarginire
a sosit ora mortii mele...