Plictis in noroc

necuratul ma priveste
prin mizerii imi sopteste
-vino, fiica mea plapanda
intre umbre sa fii muta...

-haide-n flacari sa traiesti
fericiri sa nu-ntalnesti...
-hai, intoarcete acasa,
caci e trista si furioasa...

mintea mi-a ramas pe loc
nu pot, nu pot sa ma mai misc
mi-a inghetat si sufletul
nu stiu, nu stiu cum sa rezist...

mii de-ntrebari prin mintea mea blocata
se zbat precum un muribund in mare
de ce sa nu plec in adanc
de ce sa caut alintare?

dar prin razboiul meu mintal
sclipesc si gandurile tale
sunt mici si firave, si goale
rupand din intuneric se rascoala

in singuratatea mea aglomerata
cu ochii-nchisi privesc la soare
sunetul afon al unui mut ma scalda
in raza muzicii macabre, in oda nemuririi...

sunt un munte pitic, ma zbat mereu cu vremea
prin anotimpuri salt voioasa, prin maine si prin astazi
sunt un ocean secat, am pietre, mortaciuni
relicve si epave trase in strafund

cum sa raman printre cei vii?
dar unde-mi este locul?
sper ca in flacari nu va fii
plictis sau norocul...